Frigul a venit fără să ceară voie. Nu a bătut la ușă, nu a trimis vreun anunț. Pur și simplu, într-o dimineață, orașul s-a trezit mai tăcut, mai strâns în paltoane și mai grăbit spre adăpost. Bucureștiul, de obicei gălăgios și grăbit, pare acum să respire altfel, cu aburi albi ieșind din gurile oamenilor și cu pași mai apăsați pe trotuarele reci.
Iarna s-a instalat nu doar în Capitală, ci în toată România. Dincolo de blocuri, bulevarde și semafoare, satele și orașele mici simt poate și mai puternic această schimbare. Casele par mai apropiate unele de altele, ferestrele luminează mai devreme, iar sobele și caloriferele devin centrul universului zilnic. Frigul nu face diferențe – ajunge peste tot, egal, dar fiecare loc îl simte în felul său.
În București, diminețile sunt acum o probă de răbdare. Așteptarea autobuzului sau a tramvaiului pare mai lungă când vântul taie obrajii, iar mănușile uitate acasă devin un mic regret personal. Orașul se mișcă mai încet, dar și mai atent. Oamenii își strâng gulerele, își beau cafeaua mai fierbinte și privesc cerul plumburiu ca pe un semn clar: iarna a venit și nu e de glumă.
Pe drumurile din țară, frigul aduce cu el amintiri vechi. De ierni de altădată, de zăpezi care acopereau totul, de seri lungi petrecute în casă. Chiar și fără troiene mari, aerul rece are darul de a ne întoarce spre interior – spre gânduri, spre liniște, spre nevoia de căldură, nu doar fizică, ci și sufletească.
Iarna nu este doar un anotimp, ci o stare. Ne obligă să încetinim, să ne organizăm, să avem grijă unii de alții. Frigul din aceste zile ne amintește cât de fragili suntem în fața naturii și cât de mult contează lucrurile simple: o haină groasă, o casă caldă, o vorbă bună.
România, sub mantia rece a iernii, pare mai serioasă, dar și mai sinceră. Fără culori stridente, fără grabă inutilă. Doar frig, aer curat și un început de sezon care ne pune pe toți pe gânduri. Iarna a venit. Și, fie că ne place sau nu, face parte din povestea noastră, an de an
Comentarii
Trimiteți un comentariu