Revelionul a trecut. Artificiile s-au stins, paharele s-au golit, mesajele de „La mulți ani!” s-au mai rărit, iar orașul a revenit, încet, la ritmul lui obișnuit. Suntem pe 03 ianuarie 2026, acel moment ciudat al anului în care nu mai suntem nici în sărbătoare, dar nici complet întorși la rutină. Un fel de pauză între ce-a fost și ce urmează.
Un nou an începe mereu cu așteptări. Unele mari, altele mărunte. Unele spuse cu voce tare, altele păstrate doar pentru noi. Ne dorim sănătate, liniște, bani, timp, curaj. Ne promitem că vom face mai mult, mai bine, mai diferit. Sau, poate, ne promitem doar că vom fi mai blânzi cu noi înșine.
Adevărul este că nimeni nu știe ce ne rezervă anul care începe. Nici 2026 nu vine cu un manual de utilizare. Va aduce, cu siguranță, lucruri bune: momente simple care ne vor face să zâmbim, oameni care ne vor surprinde plăcut, reușite mici sau mari. Dar va veni și cu provocări, cu zile grele, cu planuri care nu ies așa cum le-am gândit. Așa e fiecare an, fără excepție.
Poate că nu inspirația este cea care ne lipsește la început de an, ci răbdarea. Răbdarea de a lăsa lucrurile să se așeze. De a nu forța concluzii în primele zile. De a accepta că nu trebuie să avem toate răspunsurile acum, pe 3 ianuarie.
Noul an nu este o linie de start perfectă. Este doar o continuare, cu o cifră schimbată. Venim în el cu tot ce suntem deja: cu oboseala anului trecut, cu lecțiile învățate, cu speranțele rămase restante. Și e în regulă așa.
Poate că 2026 nu va fi „anul perfect”. Dar poate fi un an sincer. Un an în care să ne permitem să fim mai autentici, să renunțăm la ce nu ne mai reprezintă, să spunem mai des „nu” fără vinovăție și „da” fără teamă. Un an în care să învățăm, din nou, să avem încredere în proces, nu doar în rezultat.
La început de an nu e obligatoriu să fim inspirați. E suficient să fim prezenți. Să mergem înainte, pas cu pas, cu bune și cu rele, așa cum vin. Restul se va scrie pe parcurs.
Bine ai venit, 2026. Vedem noi ce va fi
Comentarii
Trimiteți un comentariu