A plecat „nea Imi”, aşa cum îl ştiu milioane de fani. A plecat un om care a scris pagini de istorie, nu doar în fotbalul românesc, ci în inimile noastre. Emeric Ienei s-a născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic, judeţul Arad.
De tânăr a îmbrăţişat mingea şi a devenit rapid membru al echipei Steaua Bucureşti, unde evolua cu dedicaţie şi talent. A cucerit titluri de campion şi Cupe ale României ca jucător, înainte de a trece la bancă, unde avea să devină legendar.
Dar momentul de glorie: în 1986, Ienei conduce echipa Steaua în finala celei mai prestigioase competiţii europene de club – Cupa Campionilor Europeni 1985‑86 – câştigată în faţa lui FC Barcelona. Prin victoria aceasta, şi-a scris numele cu litere mari în istoria fotbalului românesc.
Ca antrenor al naţionalei României, Ienei a purtat în suflet şi în portofoliu performanţe deosebite, motiv de mândrie pentru mulţi. Fiecare victorie, fiecare campionat, fiecare jucător pe care l-a format – toate au devenit parte a moştenirii sale.
Dar cel mai mult, trebuie să amintim omul: omul cu calm, cu modestie, dar cu ambiţie. Cel care era respectat de adversari, iubit de jucători şi venerat de suporteri. Din relatarea unor apropiaţi: „A fost un domn, o personalitate uriașă.”
Astăzi, când spunem „Drum lin, nea Imi!”, nu spunem doar adio unui mare antrenor, ci omagiem un simbol. Fotbalul românesc a primit de la el mai mult decât trofee — a primit lecția de demnitate, de profesionalism și de dedicare.
Îi mulţumim că ne-a arătat că, prin muncă şi credinţă, se poate atinge măreţia. Rămâne în memoria noastră, nu doar ca un nume, ci ca o inspiraţie. Dumnezeu să-l odihnească în pace
Comentarii
Trimiteți un comentariu