Astăzi ( 10.11.2025 ), afară, lumea este învăluită într-un voal de taină. Casele se ghicesc abia la câțiva pași, iar zgomotele se estompează într-o liniște ciudată. Ceața are darul de a transforma orice peisaj într-o poveste, dar dincolo de farmecul ei poetic se ascunde un fenomen meteorologic fascinant.
Ceața este, în esență, un nor care se formează foarte aproape de sol. Apare atunci când aerul umed se răcește până la punctul de rouă — temperatura la care vaporii de apă din atmosferă se condensează în picături microscopice. Aceste picături rămân suspendate în aer, iar densitatea lor face ca vizibilitatea să scadă uneori chiar sub 200 de metri.
Există mai multe tipuri de ceață, în funcție de modul în care se formează:
-
Ceața de radiație apare mai ales nopțile senine și liniștite, când pământul pierde căldură prin radiație. Aerul de deasupra se răcește, iar umezeala din el condensează. Este tipică dimineților de toamnă.
-
Ceața de advecție se produce atunci când aerul cald și umed trece peste o suprafață rece (de exemplu, peste un lac sau un câmp înghețat), răcindu-se brusc.
-
Ceața de evaporare apare atunci când aerul rece plutește peste o suprafață de apă mai caldă, iar vaporii de apă care se ridică se condensează imediat.
-
Ceața orografică se formează când aerul umed este forțat să urce o pantă sau un munte și, pe măsură ce se ridică, se răcește și condensează.
Ceea ce face ceața atât de specială este felul în care schimbă percepția asupra lumii: sunetele devin mai surde, culorile mai palide, iar distanțele — aproape imposibil de ghicit. Este o pauză vizuală și emoțională, o liniște care coboară peste tot ce ne înconjoară.
Data viitoare când te plimbi prin ceață, amintește-ți că, de fapt, mergi printr-un nor — un nor coborât la nivelul pământului, care îmbrățișează discret totul în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu