În satul Fundu Tăcerii, ascuns printre dealurile molcome ale județului care-ncepe cu „B” și se termină cu „otoșani”, trăia o femeie cum rar se vede: Lenuța lui Stere, cunoscută prin părțile locului drept „căpcăunul de sub fustă”. Nu pentru că era urâtă – din contră, era o femeie zdravănă, cu șolduri de-aluneai tractorul pe zăpadă – ci pentru că, după cum șopteau babele la poartă, „n-avea saț, maică... nici la bărbați, nici la clătite!”
Povestea spune că pe Lenuța o blestemase o țigancă într-o zi de Sfântul Ilie, după ce n-a vrut să-i cumpere un pieptene. „Să n-ai parte de liniște nici zi, nici noapte, până n-o să găsești unul care să-ți ție piept!” – și de-atunci, fata bătătorise mai mulți bărbați decât drumul județean după ploi.
La început a fost Gică, ciobanul cu mustață stufoasă, care-a rezistat eroic trei zile și două nopți, până a fugit cu tot cu brânză și oile la oraș. După el, Petrică poștașul a dispărut din sat misterios, lăsând în urmă doar o șapcă și un bilețel cu „nu mai pot, iartă-mă”.
Lenuța însă nu se oprea. Niciodată mulțumită, mereu cu zâmbetul pe buze și genele rimelate cu tuș de calitate îndoielnică, își trăia viața cu poftă, curaj și o saltea mereu nouă (că le rupea, zicea ea cu mândrie). Satul era împărțit în două: femeile o urau, bărbații o ocoleau – cu excepția celor mai curioși sau inconștienți.
Asta până când, într-o zi, în sat a venit un bărbat misterios, cu o dubiță galbenă, din care a coborât cu ochelari fumurii, mușchi de parcă-i desena cineva și o legitimație pe care scria: „Instructor de yoga tantric – Titi Mandală”. Venise, zicea el, să deschidă un centru de „echilibru energetic rural”.
Lenuța a simțit miros de provocare și, cu fusta ei cu flori mari, l-a invitat direct la ea la un „ceai de cimbrișor și ceva exerciții de respirație”.
Trei zile n-au ieșit din casă. Zgomote bizare se auzeau doar noaptea. Speriați, sătenii au chemat preotul, veterinarul și paznicul de la CAP. Când, în sfârșit, Lenuța a ieșit din casă, avea părul vâlvoi, dar ochii senini ca o zi de vară. Zâmbea. Calmă. Relaxată.
– S-a dezblestemat! – a șoptit o babă.
– Nu, s-a echilibrat! – a râs Titi Mandală, care ieșea din casă cu un prosop pe cap și o postură de lotus impecabilă.
Din ziua aceea, Lenuța n-a mai alergat bărbați, ci a început să țină cursuri de „Feminitate Conștientă” în sala de sport a școlii. Bărbații au început să revină în sat, poștașul Petrică s-a reangajat, iar Lenuța și Titi Mandală au deschis împreună un magazin de produse bio-erotice: „Plăcerea vine de la țară”.
Și uite-așa, satul Fundu Tăcerii a ajuns pe harta turismului alternativ, iar blestemul Lenuței s-a transformat într-un brand de succes
Comentarii
Trimiteți un comentariu