Era o după-amiază de vineri, când Sorin a primit un mesaj de la șef: "Terminăm mai devreme azi, bravo pentru prezentare!" Cu zâmbetul pe buze, a urcat în mașină, entuziasmat că avea să-și surprindă soția, Andreea, cu un buchet de flori și poate o ieșire spontană în oraș. Nu mai petrecuseră timp doar ei doi de ceva vreme.
Ajuns acasă pe la trei, a intrat tiptil, fără să anunțe. Spera să o prindă relaxându-se, poate pe canapea, poate în dormitor. Ce a găsit, însă, avea să-l bântuie mult timp.
Ușa dormitorului era întredeschisă. De după ea, se auzeau gemete înfundate și râsete. Când a împins ușa, a rămas blocat: Andreea era în pat cu un bărbat înalt, bine făcut, cu pielea de culoare închisă, pe care Sorin nu-l mai văzuse vreodată.
Totul s-a întâmplat în câteva secunde. Andreea a sărit ca arsă, încercând să tragă un cearșaf peste ea. Bărbatul s-a ridicat, calm, cu un zâmbet aproape sfidător. Sorin a rămas nemișcat, ținând florile în mână. Nu a spus nimic. A ieșit din cameră, a coborât scările și a plecat.
A urmat o săptămână de tăcere. Andreea a încercat să dea explicații, lacrimi, regrete, scuze inventate. Dar Sorin nu mai era acolo, nu cu adevărat. În mintea lui, totul se terminase în acel moment.
După o lună, a intentat divorț. Nici măcar nu a mai cerut explicații. Știa destul. Și-a refăcut viața departe, iar ea a rămas cu amintirea unei greșeli pe care și-o va reproșa toată viața.
Unele trădări nu se iartă. Nu pentru că nu poți, ci pentru că nu mai vrei
Comentarii
Trimiteți un comentariu