Seara băieților

Ana pregătise totul ca la carte. Masa din sufragerie era aranjată cu grijă: platouri cu gustări, pizza făcută în casă, bere rece la frigider și chiar o tartă cu ciocolată – deși știa că bărbații nu aveau răbdare pentru deserturi. Soțul ei, Radu, urma să vină acasă cu doi prieteni, entuziasmați de noul joc de pe PlayStation.

Pe la opt fără un sfert, au intrat cu zarvă pe ușă, râzând și încărcați de sticle. Ana i-a salutat zâmbind, apoi s-a retras discret în dormitor, cu o carte în brațe și speranța că nu vor face prea multă gălăgie.

La început, totul părea sub control. Se auzeau râsete, comenzi strigate printre firimituri și clinchete de sticle. După vreo oră, liniștea a început să se instaleze. Curioasă, Ana a ieșit din cameră.

Trei bărbați erau trântiți pe canapea și covor, unul cu controllerul în mână, ceilalți cu capetele sprijinite de pernele decorative. Pe ecran, jocul era pus pe pauză.

Ana a oftat și s-a aplecat să închidă consola. Apoi a acoperit fiecare cu câte o pătură, ca o mamă grijulie, și a strâns resturile de pe masă.

„Seara băieților” se încheiase mai devreme decât credeau. Iar ea, cu un zâmbet amuzat, a decis că data viitoare le va pregăti doar cafea