Astăzi nu este o zi obișnuită. E ziua lui. Soțul meu împlinește o frumoasă vârstă rotundă, iar eu m-am trezit cu gândul să fac din ziua asta una memorabilă. Nu pentru că ar fi cerut ceva, ci tocmai pentru că nu a cerut nimic. A spus doar, în grabă, plecând spre muncă: "Diseară vin cu câteva colege, să ciocnim un pahar. Dar nu te complica, facem ceva simplu."
Simplu? Nu. Nu azi.
Am lăsat totul deoparte și m-am apucat de treabă. Am întins masa mare din sufragerie, am scos din sertar fața de masă păstrată "pentru ocazii speciale", și am început să gătesc. Gusturi românești, dar cu un strop de modern: sarmale în foi de viță, salată de vinete cu ardei copt, rulouri de pui cu cașcaval, mini-tarte cu brânză și mărar. Și un tort. Cu ciocolată amăruie și zmeură, preferatul lui.
Pe la 6, ușa s-a deschis și a intrat cu zâmbetul lui calm, urmat de trei colege, toate mirate. Masa era întinsă, lumânările aprinse, iar în fundal, melodia noastră de acum mulți ani. Nu s-a spus prea mult, dar privirea lui a spus tot.
Uneori, cele mai simple gesturi devin cele mai prețioase amintiri. A fost o zi de naștere obișnuită, dar pentru noi... a fost magică
Comentarii
Trimiteți un comentariu