Așezat la poalele dealului Cetății și străjuit de Munții Poiana Ruscă, Deva e genul de oraș care nu-ți sare imediat în ochi, dar care îți rămâne în minte dacă ai răbdare să-l descoperi. Nu se laudă cu zeci de atracții turistice, nu e agitat sau gălăgios, dar tocmai această discreție îl face special. Deva e un oraș care respiră istorie, dar trăiește în tihnă.
La o primă vedere, Cetatea Devei e emblema locului – o fortăreață medievală cocoțată pe un con vulcanic, care domină orașul de secole. Accesibilă cu un funicular modern (unul dintre puținele din România), cetatea oferă o panoramă care-ți taie respirația. Dar dincolo de zidurile ei, se ascunde o legendă care dă fiori – cea a meșterului care și-ar fi zidit propria soție în temelia construcției, pentru ca aceasta să reziste. E aceeași poveste cunoscută din balada Meșterului Manole, dar adaptată locului și transmisă în șoaptă de bătrânii orașului.
Deva nu e doar despre trecut. E un oraș care a reușit să păstreze un echilibru rar între dezvoltare și tradiție. Pe străzile sale largi și liniștite, vezi clădiri austro-ungare care încă spun povestea Imperiului, dar și cafenele moderne și librării cochete. În centrul istoric, fostul Palat Magna Curia – azi Muzeul Civilizației Dacice și Romane – adăpostește comori arheologice impresionante, multe descoperite în zona Sarmizegetusei.
Unicitatea Devei vine și din detalii aparent mici. De pildă, grădina zoologică din pădurea de pe Dealul Cetății – una dintre cele mai vechi din România – oferă un refugiu verde și liniștit atât pentru animale, cât și pentru vizitatori. Sau faptul că orașul a fost un timp capitala gimnasticii românești, găzduind generații de sportive care s-au antrenat aici sub ochiul vigilent al antrenorilor celebri.
Deva are un ritm al său. Nu te copleșește, dar te cucerește încet. E un oraș în care poți bea o cafea privind spre dealuri, poți urca pe jos până la cetate doar ca să prinzi apusul, și poți pleca a doua zi simțind că ai descoperit un secret bine păstrat. E acel loc din Ardeal unde trecutul și prezentul nu se luptă, ci conviețuiesc.
Așa că, dacă ajungi vreodată prin Transilvania și cauți o pauză de la aglomerație, Deva te așteaptă. Nu cu fast, ci cu o eleganță tăcută, ca un vechi prieten care n-are nevoie să spună multe, pentru ca tu să te simți binevenit
Comentarii
Trimiteți un comentariu