În vremuri străvechi, arabii obișnuiau să ofere carne învelită în lipii la nunți. Dacă numărul oaspeților îl întrecea pe cel al porțiilor de carne, ofereau celor apropiați și prietenilor – celor pe care îi considerau familie – lipii goale, frumos învelite. Iar aceștia le mâncau fără să dea de înțeles că sunt fără carne.
Într-o zi, unul dintre ei, văzând că lipia sa era goală, a început să strige în fața tuturor: „O, cutare, lipia mea nu are carne!” Iar gazda i-a răspuns: „Te-am nedreptățit – te-am socotit de-al meu.”
Câți nu sunt astăzi cei în care ne-am încrezut, de care ne-am lăsat fermecați, pe care i-am crezut „ai noștri”, cu care am simțit că suntem una… și totuși ne-am înșelat.
Alegeți cu grijă cui dăruiți lipii goale
Comentarii
Trimiteți un comentariu