Când te apropii prea mult de o fiară sălbatică și încerci să o alinți cu bunătate, să o hrănești, nu îi oferi salvare. Îi furi libertatea, îi tulburi firea, îi frângi legătura cu lumea din care face parte.
O înveți să caute mâna omului, nu foșnetul pădurii.
Și, fără să vrei, o trimiți direct spre pericol.
Apoi, când liniștea se rupe într-o împușcătură sau un accident, nu doar ea dispare.
Rămâne în urmă un gol.
Un cuib tăcut. Ochii puiului care așteaptă o mamă ce nu se mai întoarce.
Și nu înțelege, doar plânge.
Crezând că faci bine, ai frânt un echilibru.
Și pentru un gest de iubire grăbită, plătesc toți. Mai ales cei mici

Comentarii
Trimiteți un comentariu